UTOPIE

Plecat sa fur un mar,

De foame,

In Pomul  cel mai  sfant  eu m-am trezit urcat

Caci sfanta-I iarba vie care-I crestea la poale,

Aceea care, urcandu-l, i-am calcat

Astfel ajuns proscris, din el ma vad cazut

Privirea cand ridic, in jur vad numai broaste

Alai facand in urma, ele m-au petrecut

Pupand a mele ghete intocmai ca pe moaste

In Gloria-mi nebuna, si cu alai de broaste

Eu—o lepadatura -- sunt adulat ca zeu

In loc sa-si vada viata, drumul lor inainte

Pe mine, pacatosul, ma vor de  presedinte